Democrația s-a născut alături de un spațiu informațional comun. Polis-ul grec a funcționat pentru că cetățenii locuiau în aceeași agoră – același spațiu fizic al cuvântului și al judecății. Când acel spațiu s-a extins dincolo de ce putea ajunge o voce omenească, democrația a vacilat. Roma nu a putut păstra ceea ce Atena reușise tocmai pentru că a crescut dincolo de scara la care deliberarea comună era posibilă.
Tiparul a schimbat aceasta. Nu imediat și nu fără violență – dar în decurs de două secole a creat ceva nou: un spațiu informațional național. Cetățenii aceluiași stat au început, pentru prima oară, să citească aceleași știri, să dezbată aceleași evenimente și să împărtășească ceva aproape de o imagine comună a realității. Aceasta nu este un accident al ascensiunii democrației moderne. Este condiția ei prealabilă.
Acea condiție prealabilă se dizolvă acum.
Procesul a început cu radioul și televiziunea, care au străpuns frontierele naționale și au introdus primele fisuri în spațiul informațional național unificat. Dar arhitectura a rezistat – difuziunea era centralizată, reglementată și ancorată național. Un cetățean din Lyon și unul din Marsilia puteau să nu fie de acord în politică, dar dezbăteau aceeași Franță.
Internetul a pus capăt acestui lucru. Nu prin introducerea vocilor străine – deși a făcut și asta – ci prin ceva mai fundamental: a distrus agenda comună. Astăzi, doi cetățeni din aceeași țară pot locui în universuri informaționale complet diferite. Ei nu sunt în dezacord doar cu privire la interpretarea evenimentelor. Sunt în dezacord cu privire la ce evenimente există. Nu dezbat de o parte și de alta a unei prăpastii. Vorbesc din realități diferite.
Aceasta nu este o problemă a dezinformării, deși dezinformarea o agravează. Este o problemă structurală. Arhitectura care a făcut posibilă democrația națională – un spațiu informațional comun, o bază factuală comună, sentimentul de a locui aceeași realitate civică – a fost înlocuită de o arhitectură optimizată pentru engagement, care se dovedește a însemna: optimizată pentru fragmentare.
Dacă democrația necesită un spațiu informațional comun, iar acel spațiu a dispărut, atunci poate că ceea ce asistăm nu este o criză a democrației, ci obsolescența ei structurală. Democrația poate muri în modul în care s-a născut – în tăcere, printr-o schimbare a mediului informațional, înainte ca cineva să fi înțeles pe deplin ce se întâmplă.
Credem că această concluzie este prea grăbită.
Eroarea constă în asumpția că un spațiu informațional comun trebuie să însemne conținut comun – aceleași știri, aceleași narațiuni, același cadru interpretativ. Acea versiune a spațiului comun a dispărut cu adevărat și nu se va întoarce. Dar există un alt tip de spațiu comun pe care internetul nu l-a distrus și pe care niciun algoritm nu îl poate fragmenta: experiența comună.
Cetățenii aceleiași țări nu trebuie să urmărească același program de televiziune pentru a împărtăși experiența de a vizita același sistem de sănătate, de a naviga aceleași instanțe, de a se confrunta cu aceeași autoritate fiscală, de a-și trimite copiii la școli conduse de același minister. Aceste întâlniri cu autoritatea publică sunt universale, structural comune și – esențial – evaluabile. Ele generează un vot. Acel vot, până acum, nu a avut unde să meargă.
Nu un alt canal de informare. Nu o altă platformă care concurează pentru atenție în spațiul media fragmentat. O infrastructură a votului civic – un mecanism permanent prin care cetățenii pot înregistra cum evaluează de fapt funcționarii care exercită autoritate asupra lor, legat de o funcție specifică și o perioadă specifică, agregat în indici pe care instituțiile sunt structural obligate să îi ia în seamă.
Spațiul informațional comun al secolului XX a fost construit pe ceea ce citesc cetățenii. Infrastructura civică a secolului XXI trebuie construită pe ceea ce trăiesc cetățenii – și pe ceea ce judecă.
Democrația nu are nevoie ca toată lumea să urmărească aceleași știri. Are nevoie ca toată lumea să aibă un loc unde să înregistreze același tip de verdict.
Acel loc nu există încă la scară. A-l construi este menirea Teisond.